Carnaval Venetian
Carnaval Veneţian
Din cele mai vechi vremuri, Carnavalul veneţian a fost o sărbătoare magică ce s-a răspândit asupra întregului oraş. Cel mai vechi document, ce face referire la acest carnaval, datează din 2 mai 1268. Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri, iar identitatea, sexul şi statutul social pur şi simplu nu mai existau.
Astfel, Carnavalul veneţian a debutat în secolul al XI-lea, dar tradiţia purtării măştilor şi a costumelor s-a stabilizat abia în 1436. Momentele de vârf, cele mai aşteptate şi apreciate de către turişti sunt festivităţile de deschidere şi cele de închidere ale festivalului.
Atmosfera de petrecere este prezentă la tot pasul: prinţi şi prinţese, soldaţi medievali, bufoni, trubaduri şi artişti de circ vor invada la propriu pieţele veneţiene şi celebra piaţă San Marco din centrul oraşului.
Momentul de deschidere îl reprezintă“Zborul îngerului”, o tradiţie foarte veche, care adună o mulţime impresionantă în Piaţa San Marco. Personajul care întruchipează un înger zboară din Turnul Campanile pe deasupra mulţimii adunate în piaţă. Momentul este acompaniat de cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia acestuia.
Costumele de carnaval sunt întruchipări de personaje alegorice, cu modele de secol XVI, XVII şi XVIII, adesea cupluri: Arlecchina – Arlecchino, Conti, Dama Bianca, Colombina, Pierrette, Domino etc.
Timp de două săptămâni Piaţa San Marco, teatrele, străzile, pieţele, cladirile publice din Veneţia devin protagonistele diverselor spectacole: actori, acrobaţi, dansatori, muzicieni şi muzicanţi aduc o atmosferă de sărbătoare în oraş, asemănătoare cu cea a secolului XVII.
Semnificaţia şi amploarea Carnavalului de la Veneţia a scăzut treptat în decada anilor 1930, când Mussolini a interzis sărbătorirea carnavalului. Abia în 1979, un grup de veneţieni şi iubitori ai Veneţiei au hotărât să reînvie tradiţia. La puţini ani după, carnavalul şi măştile veneţiene au ajuns să fie cunoscute în întreaga lume ca simbol al Veneţiei pe timp de iarnă.
Istoria carnavalului începe în 1162. Primul document care îl atestă dateaza din 2 mai 1268- când este menţionată utilizarea măştilor şi costumelor confecţionate manual. Picturile lui Francesco Guardi şi jurnalele lui Giacomo Casanova sunt cele mai cunoscute simboluri ale acestei epoci.
Tradiţia purtării măştilor s-a stabilizat în 1436. Clericii bisericeşti au încercat să readucă carnavalul înapoi în limitele religioase însă acest lucru nu a putut fi realizat. Carnavalul a cunoscut cea mai mare amploare în secolul 17 când, odată cu scăderea influenţei politice a Veneţiei, tinerii bogaţi din Europa au dat frâu liber imaginaţiei şi s-au înfruptat din plăcerile oferite de această sărbătoare.
În jurul anilor 1930 semnificaţia şi grandoarea evenimentului scade: Mussolini dă interdicţie acestei sărbători.Veneţienii nu s-au speriat. În 1979 ei au reuşit să reînvie tradiţia.
Masca a făcut din seducţie o armă incitantă. Ea a permis infidelitatea şi amestecul claselor sociale.
În urmă cu sute de ani, măştile erau folosite de persoanele de vază dar şi de localnici sau turişti ce soseau icognito pentru a petrece şi a se delecta cu plăcerile vieţii.
Moretta: este masca destinată în exclusivitate doamnelor. Se foloseşte în momentul în care vor să fie misterioase şi să intrige.Complet neagră aceasta este dificil de purtat- singurul punct de susţinere îl reprezintă un buton ţinut cu dinţii din faţă. Deci purtătoarea măştii nu poate vorbi deloc, tăcerea ei şi negrul măştii o face misterioasă şi interesantă.
“Bauta”: este masca complet albă purtată atât de femei cât şi de bărbaţi.
Se poartă neapărat cu o pelerină neagră- tabarro. Era folosită în special dar în mod obligatoriu de către femeile căsătorite când mergeau la teatru. Tinerele aflate la vârsta măritişului nu aveau voie să poarte această mască.
Gnaga: Tinerii din Veneţia obişnuiau să folosească acest tip de mască ce acoperea în întregime nasul şi ochii. Masca este construită astfel încât să aibă trăsături feminine puternice, adesea exagerate, subliniază ridicolul. Era totodată specific homosexualilor care se costumau în femei.
Dintre toate Bauta rămâne însă una dintre cele mai utilizate măşti. Carta Alta rămâne magazinul de unde se pot achiziţiona măşti începând de la 30 până la 500 de euro, din materiale plastice ori din porţelan.. Noaptea încep cinele festive în decorurile somptuoase ale palatelor veneţiene, valsurile şi cadrilurile, concertele Orchestrei de Cameră a Veneţiei şi alte spectacole de operetă, al cărui preţ este stabilit în funcţie de programul serii.
Foto: Camilescu-flickr Editor: Bianca Patricia L.
