Sub motto-ul „Vorbim arhitectura”, noua ediţie îşi propune un concept revitalizat, inedit şi interactiv. Ajungând, fireşte, la concluzia că importanţa comunicării este crucială în orice aspect al vieţii, organizatorii au decis ca în 2011 să ofere publicului ocazia să se exprime alături de expozanţi, conferenţiari şi participanţi. Astfel, numărul activităţilor „încorsetate”, tradiţionale, a fost redus, permiţând creativităţii şi implicării să se extindă.

Printre noile concepte propuse de AStA anul acesta se numără numeroasele standuri stradale; în esenţă, acestea vor fi mai mult decât simple standuri. Vor deveni lumi miniaturale, în care trecătorii vor putea vedea, auzi, simţi şi chiar atinge. Punctul de atracţie va fi reprezentat de pavilionul parametric pauZA (Bulevardul Eroilor). Acolo vor avea loc pauzele de ceai, în fiecare zi între orele 13 şi 17, precum şi pauzele culturale din fiecare seară. Sâmbătă, Expo GrădinitZA îşi va deschide porţile, prezentând creaţiile copiilor participanţi la atelierele de creaţie.

Căutarea Parcului Uitat este un alt concept cu totul nou pentru publicul clujean. Este vorba despre iniţiativa de a organiza un mic parc ambulant, „cu de toate”, parc în care fiecare să se simtă liber să creeze, să discute, să fie vesel şi să fie implicat. Popasurile urbane se vor finaliza cu redescoperirea Parcului Feroviarilor, acest parc uitat care cândva adăpostea râsete şi voci de copii. Mai demult orăşel al copiilor, parcul este acum neglijat şi puţin cunoscut chiar şi clujenilor.

În sfârşit, Turul ghidat este o activitate destinată tuturor celor care doresc să soarbă din oaza nesecată a istoriei oraşului. Pentru a participa este nevoie de completarea unui formular disponibil pe site-ul evenimentului (http://www.zilelearhitecturii.ro/ro/strada/tur-ghidat-arhitectura-vorbeste/), apoi de prezenţa în Piaţa Muzeului, miercuri 4 mai, de la ora 9.30.

Pe lângă toate aceste manifestări care frizează spiritualul mai mult chiar decât conceptualul, organizatorii ZA propun o suită de expoziţii ale arhitecţilor autohtoni şi internaţionali. Va fi o desfăşurare cosmopolită de idei şi concepte, localizată în spaţii familiare şi frecventate precum Piaţa Muzeului, Bulevardul Eroilor, L’Atelier Cafe sau Turnul Pompierilor. De admirat vor fi proiecte, schiţe, fotografii şi felurite lucrări de artă.

Din program nu voi lipsi conferinţele, fiecare zi ZA fiind marcată de o temă specifică. Se va vorbi despre instrumente în arhitectură, despre rolul curent al arhitectului în societate, despre şcoala românească de arhitectură şi despre viitorul Clujului. Studenţii înscrişi la eveniment vor avea gratuitate la conferinţe – toate detaliile despre taxele de participare se regăsesc, de altfel, pe site-ul www.zilelearhitecturii.ro.

Singura dificultate în acest iureş fantastic de idei va fi alegerea workshop-urilor, prezentărilor şi expoziţiilor de vizitat. Norocoşi vor fi cei cărora timpul le va permite să se delecteze cu întreaga suită de propuneri ale organizatorilor. În aceste condiţii, până şi soarele va ieşi cu siguranţă dintre nori pentru a se înfrupta din pauZA de arhitectură!

Redactor: Iulia Dromereschi

Scurt metrajele  dau frau liber  ficţiunii, documentarului, animaţiei sau experimentalului  alaturi de regizorii amatori, cât şi profesionişti din toate colţurile lumii.

15 tǎri, 70 de orase…3 minute

A 13-a editie a festivalului de scurte metraje Très Courts, se va desfǎsura  la Cluj Napoca  în perioada 6-8 mai. Acesta va avea loc simultan în 70 de orase din cele 15 tǎri participante. În acest an s-au alǎturat festivalului orase noi precum Bratislava, Sighisoara si Bistrita.

România, la cea de-a cincea participare, va organiza evenimentul în 25 de orase, devenind astfel tara cu cele mai multe orase din festival.

Un festival inovator, unic, care uneste culturi si genuri de film diferite, aducând în atentia publicului regizori tineri si talentati.

“Le festival des Tres Courts” s-a nascut in anul 1999 la Paris, principiul de baza al festivalului fiind un bun prilej de a genera un impact pregnant a filmului de scurt metraj dar si de a reuni simultan cinefili din intreaga lume in aceeasi perioada.

Dezvoltat pe scara internationala  festivalul reuseste sa prinda amploare de la an la an ,reliefand in lumina reflecoarelor nume célèbre de regizori dar si sectiuni inedite.

Filme si proiectii internationale alese de echipa festivalului din Paris. Printre cele 46 de filme se numǎrǎ si un film românesc, La casquette d’Adrien (Sebastian Patrick Popa). Ca si teme abordate anul acesta se regǎsesc natura, constiinta cetateneascǎ sau limita dintre cǎlǎu si victimǎ.

Around the Très Courts o competitie nationala a filmelor romanesti  organizata de Centrul Cultural Francez ce deschide un bun brilej  atat pentru cineastii amatori cat si pentru cei profesionisti sa isi demonstreze talentul intrand in cursa pentru Premiul Juriului sau Premiul Publicului in finala ,publicul avand ocazia sǎ vizioneze 20 de filme a unor regizori tineri si talentati, votând la sfârsit preferatii.

Paroles de Femmes ,o competitie “pusa in scena” pentru al trei-lea an consecutiv initiatǎ la Trés Courts Montpeiller, cu sprijinul orasului , Delegatiei regionale pentru drepturile femeii si egalitate în sanse Languec-Rousillion, isi propune pentru acest an 21 de proiectii dedicate femeilor, ca personaj principal sau regizor.

In cadrul aceluiasi festival se propune si o sectiune specialǎ, Très courts familial cu filme internationale, dedicate copiilor, reusind ca de fiecare data sa starneasca  curiozitatea si deopotriva interesul acestora pentru scurt-metraje .

Festivalul de Foarte scurt metraj va debuta vineri 5 mai 2011, avand in Romania ca si initiator –coordonator Centrul Cultural Francez   din Cluj-Napoca de la ora 18.30, la Fabrica de Pensule, unde publicul clujean va putea savura scurt metraje din cadrul  selecţiei “Around the Très Courts România”. Apoi, de la 19.30 va fi prezentată selecţia internaţională urmând ca de la ora 22 să fie proiectate filmele din categoria „Paroles de femmes”. Sâmbătă, de la ora 16, la Casa Municipală de Cultură vor rula filmele dedicate publicului tânăr – “Très Courts Familial”, urmate de la ora 18 şi respectiv 19.30 de secţiunile „Paroles de Femmes” şi respectiv „Around the Très Courts România”. Duminică, în ultima zi a evenimentului, va fi prezentată de la ora 21, la Cinema Victoria, selecţia internaţională de foarte scurt metraje.

Redactor : Arion Alexandra

Clujenii sunt obişnuiţi deja cu iniţiativele inovatoare lansate de Cărtureşti (Iulius Mall). Aceasta a depăşit de mult conceptul de simplă librărie, oferind vizitatorilor un microunivers dedicat lecturii, cunoaşterii şi, de ce nu, jocului. Înclinaţiile ludice ale omului sunt încurajate şi promovate de un număr ridicat de specialişti; ne jucăm, creem, ne simţim bine – rezultatele pozitive nu întârzie să apară. Intuind acest lucru, Cărtureşti oferă spaţiul şi pretextul necesar pentru desfăşurarea de „forţe”.

Miercuri, 4 mai, începând cu 17.30, Cărtureşi şi Trăieşte Zâmbind invită amatorii de… copilărie să reintre în lumea în care grijile sunt uitate şi se aud doar râsete. O gamă variată de jocuri şi jucării stau la dispoziţia doritorilor: de la jocuri de societate precum Monopoly sau niciodată desuetul Nu te supăra, frate!, până la jocuri cu elastice şi baloane de săpun. Organizatorii doresc, dacă vremea va ţine cu ei, ca lumea să se bucure de soare pe terasa ceainăriei. Mai mult, cu ocazia acestei miercuri speciale, se oferă şi o reducere de 30% la toate produsele. Încântarea biscuiţilor cu gem va spori, iar ceaiurile aromate vor îndulci atmosfera.

Prezenţa trebuie confirmată trimiţând un email la traiestezambind@yahoo.com, iar evenimentul va lua sfârşit la orele 21.00. Mai rămâne doar să fie soare pentru ca totul să fie perfect şi sufletele oamenilor să se deschidă primăverii care s-a instalat deja la Cluj.

Redactor: Iulia Dromereschi

Dacă v-a fost dor de Grădina Botanică şi vă întrebaţi ce soiuri de plante au înflorit deja, beneficiaţi de intrare gratuită dacă aveţi sub 35 de ani, între orele 10 şi 20. De asemenea, puteţi vizita turnul Bisericii Catolice Sf. Mihail, urmând acelaşi program – ocazie unică pentru a admira panorama clujeană.

Şi cum aţi ajuns în Grădina Botanică şi vă delectaţi deja cu frumuseţile ei, de ce să nu luaţi parte şi la un concurs de căutare de comori? Acesta va avea loc între orele 15.30 şi 17 şi va avea un traseu prestabilit, care merită cu siguranţă urmat. Osteniţi în urma traselui, veţi dori poate să luaţi parte la masa rotundă cu tema „Tinerii din ziua de azi” (Grădina Japoneză), iar apoi să vă relaxaţi urmărind spectacolul de la Casa de Cultură a Studenţilor şi luând parte la after-party-ul din Obsession The Club.

Toţi cei tineri cu trupul şi cu sufletul sunt invitaţi să participe la aceste evenimente, precum şi la altele asemenea – flashmob-uri, activităţi de promovare a voluntariatului şi campanii anti-fumat – şi să îşi simtă, cu adevărat, vârsta!

Redactor: Iulia Dromereschi

Asociaţia Română pentru Câini de Salvare (ARCS) organizează în weekend-ul 30 aprilie – 1 mai un eveniment dedicat acestor animale curajoase şi celor care lucrează cu ele. Este vorba despre a treia ediţie a Hiperparadei Animalelor, care va avea loc în parcarea hipermarketului CORA (Cluj Napoca) între orele 10.00 şi 15.30.

Cu ocazia acestui eveniment se vor putea oferi donaţii de hrană pentru animalele comunitare şi vor avea loc numeroase sesiuni informative cu privire la sterilizare, adopţie şi importanţa tratamentului corespunzător aplicat prietenilor fără grai nevoiţi să se menţină în viaţă pe străzi.

Publicul clujean este invitat la o suită de demonstraţii şi expoziţii chinologice. Vor avea loc prezentări de rase, parade de dans canin si joc cu frisbee, dar şi exerciţii de pază, apărare, detectare a infractorilor şi substanţelor periculoase. Clujenii se vor familiariza cu multe aspecte referitoare la animalele de companie care le erau, poate, necunoscute, totul într-o atmosferă festivă de bunăvoie şi relaxare.

ARCS a luat fiinţă în 2008, la iniţiativa unui grup de persoane pasionate de activităţile de salvare cu câini. Are numeroşi parteneri în ţară şi în străinătate, fiind de asemenea membră a multor asociaţii similare de prestigiu. Activităţile sale cuprind un spectru larg de aspecte privind creşterea, îngrijirea şi dresarea câinilor, precum şi preocupări umanitare având ca ţintă animalele comunitare.

Evenimentul din acest weekend va fi cu siguranţă unul deosebit, atât prin natura sa cât şi prin noutăţile pe care le aduce. Toţi iubitorii de animale sunt invitaţi să participe!

Redactor: Iulia Dromereschi

Locatie:Bastionul Croitorilor, str. Baba Novac, no. 35

Program/Desfasurator: 17:00

Alte Mentiuni: -

Locatie: Casa de Cultură a Studenţilor 19.00-21.00

Program/Desfasurator: Spectacol  la Casa de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca

Alte Mentiuni:INTRARE LIBERA

Da, circul nu s-a demodat, dar s-a reinventat pentru a-şi găsi un loc mai cald în viaţa omului modern. Cel mai bun exemplu în acest sens este celebrul circ de origine canadiană, Cirque du Soleil! Brand cu renume internaţional, Cirque du Soleil a depăşit standardele circului banal, transformându-se într-o reprezentaţie teatrală acompaniată de jocuri de lumini şi spectacol pirotehnic.

“Părintele” şi fondatorul acestui circ este canadianul Guy Laliberté, fost trubadur şi hipiot care în anii ’80 a venit cu ideea genială de a-i reuni sub acelaşi nume pe cei mai talentaţi artişti stradali. Ulterior, se alătură grupului şi Daniel Gauthier şi cu o întreaga echipă de artişti pornesc în primul lor turneu canadian sub numele de Les Échassiers. Primul turneu din 1984, intitulat “Le Grand Tour du Cirque du Soleil” se bucură de un succes imens şi neaşteptat, iar promotorii acestuia devin cunoscuţi pe plan naţional şi internaţional ca fondatorii “circului contemporan” sau “le nouveau cirque”. Contractele încep să curgă, iar circul îşi schimă numele definitiv în Cirque du Soleil.

Prin ce se diferenţiază Cirque du Soleil de alte circuri tradiţionale? În primul rand, fascinaţia show-ului total: un melanj de stiluri inedite şi diverse, muzică live, costume elaborate, coregrafii puse la punct până la ultimul detaliu, spectacol de lumini şi elemente moderne de scenografie. În al doilea rand, Cirque du Soleil refuză să folosească animale sălbatice dresate în show-urile sale, exploatarea animalelor pentru deliciul publicului fiind considerată o barbarie. Şi, nu în ultimul rand, adrenalina crescută, senzaţionalismul indus spectatorilor de lipsa unor măsuri de protecţie pentru acrobaţii- performeri. Fiecare spectacol marca Cirque du Soleil are o poveste în spate, există o temă centrală şi un “fir epic” de desfăşurare a reprezentaţiilor. Cele mai iubite momente sunt redate de saltimbancii moderni ce execută de fiecare dată numere dificile şi periculoase de acrobaţii in aer, fără plasă de protecţie.

Pornită ca o mică afacere în orăşelul canadian Baie-Sain-Paul, Cirque du Soleil este astăzi o companie de renume global, cu peste 4000 de angajaţi din 40 de ţări, care realizează anual 19 show-uri în 271 de oraşe din lume, cu excepţia continentului Africa şi Antarctica. Profitul anual estimat: 810 milioane de dolari! În 2000, Guy Laliberté a cumpărat partea de acţiuni a partenerului său şi astfel a devenit proprietar cu 95% din acţiuni a circului. Tot Guy Laliberté a mutat  “sediul” circului în Las Vegas, acolo unde au loc cele mai spectaculoase reprezentaţii şi turnee marca “du soleil” precum “Mystery”, “Saltimbanco”, “Alegria”, “Quidam”, “O”, “La Nouba”, sau “Dralion”. Mutarea a fost una fericită: multiplele show-uri sunt urmărite de 9000 de spectatori pe noapte! În urma succesului imens înregistrat, fondatorul Cirque du Soleil a fost desemnat de către revista Time una dintre cele mai influente personalităţi din lume, alături de Bill Gates sau Papa Ioan Paul al 2-lea.

Spectacolele marca Cirque du Soleil au primit recunoaştere internaţională prin acordarea de premii şi distincţii ca: premiul “Bambi” în 1997, “Rose d’Or” în 1989, “Drama Desk Awards” în 1991 şi 1998, trei premii “Gemini” şi patru “Primetime Emmy Awards”.

Editor: Ramona Costea                                                                                        Foto: Matthew Burpe -flickr

Locatie/ Ora: Casa Tranzit /19:00

Program/Desfasurator: Proiectii de filme  si inaugurarea instalaţiei The ground was divided…we jumped a artistului turc Can Altay, ce se va desfăşura în acelaşi timp la Paris, Londra şi Bologna

Alte Mentiuni:-Intrarea libera

Localul Galeriile Fortuna este sora mai mică a fostului restaurant de fiţe Euphoria, restaurant despre care presa scrie că se află în faliment. E unul din puţinele locuri de bun simţ din Cluj, decorat cu tablouri de artă contemporană, unde poţi sorbi o ciocolată caldă fără să-ţi iasă fumul pe urechi. De cum intri, te izbeşte pustietatea, la parter doar una din mesele mici e ocupată de două fete elegante, în timp ce la subsol un chelner cu ochelari şi foarte prezentabil stă de vorbă la o masă cu câţiva tovarăşi de-ai lui purtători de plete, laţi în spate şi cu tricouri negre. După ce sorb cu discreţie un lapte cu miere şi scorţişoară, răstimp în care tovaraşii chelnerului privesc clientul nou intrat şi singur la masă cu oarecare circumspecţie, îmi iau tălpăşiţa pentru a iscodi alte localuri clujene. În faţa Muzeului de Istorie de pe Daicoviciu, la nici de 50 de metri de Galeriile Fortuna, localul Bruno Wine Bar e îngrămădit pe câţiva metri pătraţi. Cine arunca din vârful tălpilor o privire prin geamurile late, abia dacă reuşea să distingă silueta înaltă a chelnerului şi maximum doi clienţi, două cunoştinţe, care şedeau pe scaunele de la bar. Mergând înainte pe străduţele lăturalnice şi trecând pe lângă Restaurantul Lugano şi rectoratul Universităţii Tehnice nu poţi să treci fără să observi pustietatea din 1900 Bistro. Localul e unul cu pretenţii, având preţuri ce sfidează uneori Crema sau Diesel. Tot ce se poate vedea prin vitrinele bistroului în semiîntunericul de afară sunt două chelneriţe care şed pe scaunele de lângă masa rezervată barmanului privind fie plictisite spre televizorul cocoţat pe perete, fie delectându-se cu o porţie de tacla specific balcanică.

Drumul continuă traversând un pod mic peste canalul Morii şi cu o zăbavă pe strada Cardinal Iuliu Hossu în faţa la Mozart Cafe, un local cu pretenţii, decorat ca-n secolul al XIX-lea, dar fără toaletă. Pianul nu se mai aude de-afară ca-n alte weekenduri, dar chelneriţele sunt la fel de cochete în costumaţia lor de slujnice de la curtea fostului împărat austriac Franz Joseph. Mesele de la intrare sunt complet goale, ceva de neconceput acum câteva luni când localul pendula între un tremolo dat de pianul de la camera din fund şi discuţiile liniştite ale clienţilor.

Strada se continuă cu câteva blocuri construite în primele decade ale secolului XX, locuite de pensionari maghiari, foarte politicoşi, care se bucură când le aduci broşuri cu ofertele de la hipermarketuri. Drumul până la Quo Vadis trece pe lângă sediile partidelor PNŢCD şi UDMR, iar în faţa localului cu nume latinesc o raţă şi un răţoi venite probabil de pe apa de la cazinoul Chios mai colorează aspectul mâlos al canalului Morii care trece prin zonă. Toate mesele sunt pline cu clienţi, iar în Quo Vadis e forfotă mare, un chelner înalt abia face faţă să-mi răspundă la întrebări şi să pregătească consumaţiile. Localul se deschide în fiecare duminică la ora 13, există zile în care e mai gol, dar mai tot timpul suntem aglomeraţi duminica, mărturiseşte ospătarul de pe faţa căruia nu puteai să nu citeşti satisfacţia. Răspunsul la acest succes pe timp de criză al cafenelei cu nume latinesc se află în meniu, la aproape toate băuturile şi prăjiturile preţurile au scăzut. De exemplu, un shake care acum un an costa 8 lei, acum a ajuns la 6. Unde mai pui că sunt puţine localuri în Cluj pentru nefumători (iar Quo Vadis e unul dintre ele), aşa că eleganta cafenea a reuşit cu brio să-şi fidelizeze publicul ţintă. Soluţia localurilor pe timp de criză? O ieftinire a consumaţiei coroborată cu axarea pe un public ţintă ignorat până acum de piaţa clujeană. O astfel de schimbare de strategie ar putea salva de la pieire multe baruri, cafenele şi bistrouri din oraşul de pe Someş, dacă patronii ar lăsa la o parte mofturile şi lehamitea când se raportează la clienţi.

Editor:Rareş Dumitraş                                                                                                             Foto: musichat

Se pare că petiţia iniţiată de un grup de cetăţeni clujeni indignaţi de faptul că Adriana Bahmuţeanu a fost aleasă în primă fază prezentatoarea evenimentului a funcţionat iar organizatorii şi-au reevaluat posibilităţile. Astfel, amfitrionii evenimentului au fost Corina Chiriac şi jurnalistul clujean Rareş Bogdan, care şi-au întâmpinat oaspeţii de onoare cu foc de artificii şi covor roşu. Cu toate că evenimentul a început cu o întârziere de aproape o oră din cauza unei pene de curent şi întreg programul a fost devansat, participanţii susţin că detaliile se pierd în grandoarea unui bal de asemenea proporţii.

Spectacolul de operă şi balet, colaj din arii celebre de dragoste, a fost cel mai aşteptat moment al serii iar fragmentele muzicale din Rigoletto şi Carmen au făcut deliciul publicului, reamintind tuturor că maeştri precum dirijorul Adrian Morar, regizorul Emil Strugaru sau solistul Oleg Ionese nu au nevoie de calificative. Fantezia muzical-coregrafică „Tinereţea Operei” a promovat tineri talentaţi, cunoscuţi şi peste hotare iar trofeele „Lya Hubic”, premiul „Mecena” şi medaliile „Seniorii Cetăţii”, înmânate de către primarul Sorin Apostu, au răsplătit personalităţi clujene marcante dar şi alţi oameni valoroşi. Decorul, aranjamentele florale, şampania şi meniul diversificat au oferit o ambianţă plăcută invitaţilor care au încercat să respecte ţinuta obligatorie, punându-şi în valoare smoking-urile şi rochiile de gală.

Spre final publicul a fost impresionat auditiv şi vizual de Recitalul Extraordinar al Ansamblului Coral „Voci Transilvane”, spectacolele incendiare ale Corinei Chiriac, Nataliei Barbu şi Irvin Doomes dar şi de Gala de modă Transilvania Fashion unde s-au remarcat colecţii interesante precum Ersa Atelier sau Alina Botea şi creatori tineri, o parte dintre ei fiind studenţi ai Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca.

Clujenii au demonstrat că tradiţia se respectă, obiectivele Balului Operei sunt îndeplinite şi cultura e mai presus de monden iar toate acestea ne dau speranţa că anul viitor organizarea se va îmbunătăţi iar lucrurile vor evolua în ceea ce priveşte dezvoltarea artistică a regiunii.

Editor: Andreea Chitaru

Foto: napocanews.ro

Foto: avatarmovie-com                                                                                                 Editor:Delia Farcaş

In perioada25 Martie -15 Aprilie 2011  platforma oficiala AfterEvent  este in stadiul de update general,grafic si tehnic.

AfterEvent revine cu informatii actualizate din data de 15 Aprile 2011.

Ne cerem scuze pentru inconvenientul generat. Va multumim!

Dupa o vacanta prelungita in care evenimentele au prins culoare in spectrul clujean , AfterEvent isi anunta deschiderea 2010-2011 . Cu forte proaspete , un plus de performata , o echipa media  dedicata si noi viziuni asupra evenimentelor orasului tau, Media Project isi mareste echipa ! Daca ai un plus de energie,esti pasionat de media, vrei sa fii mereu in centrul evenimentelor si ai ceva de spus, te asteptam in echipa! Posturile disponibile le gasesti in sectiunea Contact . CV-urile se depun la sediul Media Project , Calea Dorobantilor nr 103 A , Et 1 sau online pe job@afterevent.ro  in perioada -25 Martie  -15 Aprilie 2011 .

Autorul scrie despre viaţa unui criminal în serie, Jean-Baptiste Grenouille, ca­re devine expert în crearea esenţelor de parfumuri şi apoi obsedat de inventarea unui parfum per­fect, care să manipuleze simţurile oamenilor şi care să îl transforme într-o persoană adorată şi di­vi­nizată de lumea din jurul său. Acţiunea are loc în Franţa secolului XVIII, unde “ trăia […] u­nul dintre cei mai geniali şi mai detestabili bărbaţi dintr-un veac nu sărac în personaje geniale şi de­testabile.”, după cum spune chiar autorul. Povestea şochează prin felul în care este descrisă acţiunea şi prin detaliile u­lu­i­toa­re ce conturează personalitatea şi dorinţa crudă şi lacomă a criminalului de a captura mirosurile, dar în special parfumurile. Dacă vei pătrunde în mintea şi în inima lui Gre­nouille, vei găsi şi sentimente de dragoste, după care tânjeşte, dar poţi rămâne surprins de actele pri­mitive prin care el îşi duce la îndeplinire planul. El este omul fără miros propriu, dar care de­vi­ne singurul stăpân al mirosurilor.

“Monstrul” mirosurilor este umanizat datorită dorinţei sale de a simţi iubirea, dar de­fapt el este înzestrat doar cu un simţ olfactiv ieşit din comun de dezvoltat, dar care  îşi doreşte să fie acceptat de ceilalţi. Dorinţa sa de a crea parfumul ideal va fi plătită scump, cu viaţa tinerelor fe­cioa­re pe care Jean-Baptiste Grenouille le sacrifică fără să ezite, cu sânge rece.  Este o carte ce pune la îndoială împlinirea sufletească a unui om fără identitate, a u­nui geniu care în ciuda înzestrărilor sale spirituale,  nu poate atinge  idealul.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         Autorul romanului este de o­ri­­gine germană, fiind  născut în 1949, în Bavaria. Este un romancier con­temporan, care a studiat  istoria medievală şi modernă la  München şi la Aix-en-Provence (Franţa), după care a lucrat ca sce­narist. Însă debutul său literar l-a avut în dramaturgie, cu piesa Der Kontrabass (Contrabasul) în 1981, care a fost jucată cu success pe marile scene ale teatrelor de la vremea respectivă. Notorietatea i-a ­a­dus-o primul său roman, Das Parfum (Parfumul), scris în 1985,  ce a devenit într-un timp foarte scurt un bestseller in­ter­na­ţio­nal. Prima ediţie a traducerii sale în română a avut loc în anul 1989, la Editura Univers. Povestea romancierului a fost ecranizată într-o peliculă care poartă numele de  Per­fume, the story of a murderer (Parfumul, istoria unui criminal), care s-a bucurat deasemenea de un succes considerabil pe marile ecrane.

Editor: Adela C. Cîrligeanu

Enescu Ioana: Cum vă simţiţi, să urcaţi pe scena clujeană prima oară ape anul acesta, ȋmpreună cu formaţia?

Emeric Imre: Puţin amar. Fericit că atȃţia oameni sunt alături de noi şi că iubesc, atȃt trupa cȃt şi muzica mea. E o bucurie să ştim că  publicul ne este ȋncă fidel.

Enescu Ioana: Cum se prezintă publicul din Cluj faţă de cel din Bucuresti?

Emeric Imre: Egal. Pe oamenii care iubesc genul acesta de muzică, ȋi apreciez oriunde merg. Dar mă bucur, că există public clujean. E normal sa fie asa! Bineȋnţeles că este o bucurie foarte mare să cȃntăm acasă, şi cred că din acest motiv ȋmi este mai aproape de suflet publicul de aici.

Enescu Ioana: De ce nu, un nume de scenă?

Emeric Imre: Pentru că sunt om normal. Pentru că simt că mi-aş trada părinţii dacă mi-aş alege un alt nume decȃt cel dat de ei.

Enescu Ioana: Ştim că Joia de folk sub felinare este  iniţiativa dumneavoastră. Cum de promovaţi folk-ul atȃt de mult, avȃnd ȋn vedere că ȋn ziua de azi generaţia tȃnără se mişcă mai mult ȋn ritmuri de house sau de rock, etc. ?

Emeric Imre: Am ȋncredere că tinerii iubitori de folk sunt cei care vor păzi binele omenirii!

Enescu Ioana: Cum aţi ales membrii formaţiei?

Emeric Imre: Intȃmplător. Sunt cu toţii artişti foarte buni, foarte talentaţi. Dar nu ȋn ultimul rand ȋmi sunt prieteni.

Enescu Ioana: Aveţi ȋn vedere un nou album?

Emeric Imre: Am ȋn vedere chiar două albume anul acesta. Unul va fi realizat ȋmpreună cu trupa – Emeric Set, iar cel de-al doilea va conţine piese de iarnă.

Enescu Ioana: Evenimente noi? Festivaluri?

Emeric Imre: Incă nu stiu, dar ce vă pot spune sigur este că vor urma multe concerte. Unul foarte mare va avea loc la Sala Palatului ȋn Bucureşti, pe 17 aprilie la Maratonul  Folk ediţia a II-a  si incă două, trei  concerte ȋn cluburi. Insă pe data de 24 februarie voi concerta din nou ȋn Cluj ȋn Iulius mall.

Editor & Foto: Ioana Enescu

„Vremea neplacută, trecerea sărbătorilor de iarna şi revenirea la lucru dau în mod normal acestei perioade o culoare dezagreabilă, însă efectele impasului economic din toată lumea o fac în acest an mai rea decât oricând, sunt de părere psihologii. Milioane de oameni se vor simţi astăzi atât de posaci, încât vor decide să rămână în pat de dimineaţă, iar cercetatorii cred că până la un sfert dintre angajaţi îşi vor suna superiorii să-i anunţe că sunt bolnavi. Psihologul Cliff Arnall a implementat o formulă matematică, prin care a ajuns la concluzia că această zi este demnă de o titulatură precum “Lunea Albastră”. El este de părere că există şase factori deprimanţi care vor complota la starea oamenilor. Este vorba despre vreme, despre facturile venite în urma cheltuielilor de Crăciun şi despre abandonarea planurilor pentru Revelion, cărora li se adaugă teama nesiguranţei locului de muncă, datoriile în plină creştere şi colapsul preţurilor pentru imobiliare. Conform cercetătorului, răceala şi gripa sunt simptome adesea asociate cu stresul şi depresiile şi nu este tocmai o coincidenţă faptul că pe măsură ce climatul economic se deteriorează, vedem tot mai des indivizi obosiţi şi anxioşi”- potrivit unui comunicat (Dailymail)

„Vânătoarea de zâmbete” ,aşa cum a fost supra numită de către un grup de tineri entuziaşti clujeni a prins viaţă timid, însă a reuşit să aducă în mod miraculos zâmbete pe chipul trecătorilor. Iniţiativa de a reuşi ca în „cea mai deprimantă zi a anului” să smulgi zâmbete de pe faţa trecătorilor „camuflaţi” sub hainele groase ce păreau că nu fac faţă celor -15 grade , nu a fost sub nici o formă un eşec .Timizi, numai pentru ei, parcă temându-se să îşi arate surâsul ascuns sub fulare, totuşi au zâmbit. ”Zâmbesc când merg în doi, râd în grupuri de trei, mai rar surâd atunci când sunt singuri”.

Când primeau diplome (şi le spuneam „mulţumesc că zâmbiţi!”) se încruntau o clipă, nesiguri; încercau să înţeleagă ce le vând, unde e promoţie, cu cine tre să voteze. După ce procesau textul de pe diplomă vedeam cum zâmbetul le devine larg, dar persista încă uimirea: diplomă pentru că zâmbim? De ce?

Pentru că… spunem des că ne dorim un oraş mai frumos, dar ne uităm doar la clădiri. Astăzi am făcut „arhitectura sufletelor” şi le-am mulţumim oamenilor care fac peisajul mai agreabil, cu un zâmbet”.

Editor: Bianca Patricia

Pentru cei interesaţi de scrierile istoricului şi eseistului, iată numele volumelor sale publicate:
Euphorion: eseuri, 1969, reeditat în 1999, Labirintul, 1970, Urmuz, 1970 , reeditat în 1997, Des­­­pre pasiuni, Bucureşti, Albatros, 1971, Lupta cu absurdul, 1971, reeditat în 2000, U­ma­ni­tăţi, 1973, De la Ion la Ioanide. Prozatori ai secolului XX, Bucureşti, Editura Eminescu 1974, re­editat în 1997, Introducere în opera lui Al. Phillipide, 1974, reeditat în 1999, Iacob Bur­kh­ardt, un umanist modern, 1974, Universul prozei, 1976, Arte poetice ale secolului XX, 1976, U­niversul prozei, 1976, Arta lecturii, Bucureşti, Cartea Românească, 1978, Opera lui Tudor Ar­ghezi, 1979, reeditat în 1997, Etosul creaţiei şi imperativele etice ale criticii, Bucureşti, E­di­tura Academiei, 1979, Scriitori maghiari din România, 1981, ediţia în limba ma­ghiară, 2007, Mapamond literar, 1983, Parisul e o carte, 1994, Calea, adevărul şi viaţa. Me­di­taţii religioase, Bucureşti, Editura Eminescu, 1995, reeditat în 1999, Romanul românesc în s­e­colul XX,, 1997, Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze româneşti şi străine, 1997, Caietul a­lbastru, Bucureşti, Ideea Europeană, 2007, Eminescu – poet al iniţierii în poezie, 2000, Li­te­ra­tura franceză de la Villon la zilele noastre, 2001, reeditat în 2008, Literatura germană de la Sturm-und-Drang la zilele noastre, 2002, reeditat în 2007, De la Homer la Joyce, eseuri, Bu­cureşti, Ideea Europeană, 2007.

Editor : Adela C. Cîrligeanu                                                                                                  Foto: satu.mare.ro

Moto: „Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului”. Ion Iliescu, fost preşedinte al României
De câte ori nu i-aţi auzit pe politicieni debitând astfel de fraze într-o păsărească pe care nu o înţelege nimeni? Dacă nu aţi găsit încă explicaţia pentru astfel de năravuri, răspunsul la nedumeririle dumneavoastră s-ar putea afla în limba de lemn care se putea auzi la şedinţele de partid de dinainte de ’89 sau care ieşea în evidenţă în paginile de pe frontispiciul Scânteii. Françoise Thom ia la bani mărunţi fenomenul în cartea sa Limba de lemn, apărută pentru prima dată la Humanitas în 1993 şi reeditată mai apoi în 2005. Autoarea e o autoritate în domeniu, fiind eleva lui Alain Besançon celebrul sovietolog care a scris Originile intelectuale ale leninismului. Tatăl ei, René Thom este celebrul autor al teoriei catastrofelor. Competenţa şi-a căpătat-o în lungile stagii pe care le-a petrecut în URSS, impunându-se drept unul dintre cei mai respectaţi occidentali specialişti în studiile  ruse şi sovietice cu lucrarea Le moment Gorbatchev („Momentul Gorbaciov”, Paris, Hachette/ Pluriel, 1989).
Cartea este o analiză pe mai multe paliere a limbajului ideologic: din punct de vedere stilistic, lexical, gramatical, al retoricii, al studiilor culturale şi al evoluţiei istorice. La o primă parcurgere pare greoaie, dar meritul ei principal e că oferă detalii insolite despre acest fenomen lingvistic. De exemplu, v-aţi întrebat vreodată care era scopul inscripţiilor „Arbeit macht frei!” („Munca te face liber!”) din lagărele naziste? După Françoise Thom scopul acestei lozinci nu era să-l facă pe prizonier să lucreze mai bine ci să-i aducă aminte că umilirea sa este absolut fără scăpare, să-i întreţină disperarea şi să-i arate că salvarea nu poate veni de nicăieri (Françoise Thom, Limba de lemn, Humanitas, 1993, p.138).  În fond, acesta este şi scopul în sine al limbii de semn: să instituie teroarea şi să impună puterea. Altfel spus, mesajul subliminal al aparatului de partid în presa de dinainte de ’89 era: „Suntem la putere, facem ce vrem şi voi nu puteţi face nimic ca să ne împiedicaţi!”. Cartea este mai potrivită pentru cei care au trăit experienţa totalitară, conţinând pe alocuri pasaje despre starea emoţională a celor supuşi terorii limbii de lemn. În schimb, se poate dovedi interesantă şi pentru cei mai tineri: este incredibil cât de complex a fost acest sistem diabolic care a stat în spatele construirii statului totalitar.
Cartea are totuşi şi unele minusuri, de exemplu redă (pentru binele demonstraţiei, ce-i drept) pe mai mult pagini pasaje plictisitoare în limba de lemn a vechilor ziare sovietice. Dacă aveţi răbdare să le parcurgeţi, veţi descoperi că Lenin era un maestru al repetiţiilor şi platitudinilor, spunând aceleaşi idei cu cuvinte asemănătoare în 4 fraze plasate una după alta. Veţi descoperi că Stalin a scris un mini-tratat de lingvistică şi că unii filosofi marxişti, intitulaţi marrişti (după numele lingvistului N.J Marr) şi-au imaginat că odată cu trecerea de la socialism la comunismul pur, muncitorii vor abandona limbajul (considerat retrograd şi prea formal) şi vor comunica exclusiv prin intermediul gândirii.
Pe final vă recomandăm un film celebru făcut de propaganda nazistă, Trimph des Willens (Triumful voinţei), pentru o perspectivă mai pragmatică a demonstraţiei pe alocuri prolixe a lui Françoise Thom: http://www.youtube.com/watch?v=GcFuHGHfYwE
Editor: Rareş Dumitraş

Foto & Editor: Luiza Lazăr

În traducere, “nu falsa, fii tu, aşa cum eşti”… Asta îşi îndeamnă publicul cei de la Damned Spirits’ Dance, cunoscuţi publicului clujean de metal mai degrabă ca ungurii care au cântat în deschiderea Negura Bunget, sâmbătă, pe 9 ianuarie, în Irish & Music Pub.
În caz că aţi uitat ce şi cum, vă reîmprospătez memoria: Spiritele damnate de la Budapesta abordează un avantgarde-metal aproapiat de ce făceau Arcturus sau Borknagar în perioada Quintessence.
Dar ce m-a impresionat este că au ţinut să sublinieze – prin piesele pe care le-au cântat în concert, „Visioner”, „Fake” şi „Cold Winds – A Dream Vision” – că au un stil cu totul diferit şi că nu sunt o copie sau o trupă tribut, ci una cu propria identitate. Au mai demonstrat şi că sunt în stare să treacă peste problemele de sunet şi, după ce s-au dezgheţat, au comunicat cu publicul clujean, care le-a răsplătit nonconformismul cu aplauze.
Cu toate că modul în care s-au prezentat la Cluj nu a fost la nivelul calităţii lor din cauza problemelor de soundcheck, ce m-a instigat a fost prezenţa lor scenică, care mi-a dat impresia că dacă sfârşitul lumii i-ar fi prins atunci, acolo, singurul lucru pe care ar fi dorit să-l facă ar fi fost să „bang their heads” pe scena din Music Pub!
După ce Irish & Music Pub a redevenit ce ştim cu toţii ce e şi nu o gaură neagră de teleportare a metalului, i-am urmărit pe Damned Spirits’ Dance până în „The secret room”, unde am stat un pic de vorbă cu cei mai puţin… obosiţi .
Până să ne aşezăm şi să discutăm, am aflat că au deja pregătite şase piese pentru noul album, că încă încercă să se acomodeze în noua formulă şi că vor cânta în deschiderea Rotting Christ şi Shining.
Adriana Toma : Cum a fost să fierbeţi sângele publicului pentru Negura Bunget?

Damned Spirits ‘ Dance : Suntem foarte bucuroşi că luăm parte la turneul „Spirit of the Land”. Includerea noastră printre trupele din deschidere se datorează relaţiei pe care o avem cu cei de la Negura: şi noi, şi ei colaborăm cu casa de discuri Aural Records/Code666.
O mică problemă a fost că noi am fost invitaţi să ne alăturăm turneului în ultimul moment. Ce vreau să spun este că detaliile organizatorice au fost puse la punct în noiembrie şi noi am intrat în joc puţin cam târziu, cam pe la sfârşitul lui decembrie…
Adriana Toma : Pentru că Damned Spirits’ Dance au un stil care sună mai apropiat decât cel al Negura Bunget, nu ar fi fost o decizie mai inspirată ca The Egocentrics să fie în opening act, abia după aceea voi, şi Negura?
Damned Spirits ‘ Dance : E adevărat, dar tabloul văzut de organizatori a arătat altfel. Au vrut ca publicul să aibă parte de un moment de relax. Iar gura de repaus psihic a fost reprezentată de intrarea pe scenă a celor de la The Egocentrics între noi şi Negura Bunget. Oricum, se anunţă un an plin. O să cântăm şi în deschidere Rotting Christ şi The Shining.

Adriana Toma : Critica metal de specialitate vă consideră „cea mai promiţătoare trupă de metal a momentului”. Cum se raportează orgoliul vostru la aşa apreciere?

Damned Spirits ‘ Dance : „Cea mai promiţătoare trupă de metal a momentului”? Wow… E flatant dar, în acelaşi timp, şi exagerat. E prea mult… Iar noi încercăm să ne menţinem cu picioarele în viaţa reală şi încercăm mereu să ne autodepăşim. Asta încercăm, dar cred că mai avem până să şi reuşim cu adevărat. Criticii au fost blânzi!
Noi vrem să luăm lucrurile pas cu pas, să nu ne grăbim. Altfel, o să ingurgităm şi o să tot ingurgităm, dar fără ca  să fi şi mestecat înainte… De fapt, nu vrem să ne prefacem sau să dăm impresia că am fi altfel decât suntem. Nu avem de ce.
Cum spuneţi voi, într-un stil sincer, dar foarte direct, în piesa „Fake”…
Exact! Pas cu pas. Dacă nu, pierdem etape importante din propria dezvoltare, atât a trupei, cât şi a noastră, a fiecăruia în parte. Ştim cu toţii că orice construcţie care nu are o bază solidă se dărâmă. Poate nu azi, dar mâine sigur.
Adriana Toma : Cum o să sune noul album? Aţi stabilit deja care e direcţia, din punct de vedere al stilului, sau e încă prea devreme?
Damned Spirits ‘ Dance : Da, avem deja în cap schiţa noului album, care vrem să fie diferit de ultimul şi să sune cât de live se poate. Oamenii ascultă albumul şi, când vin la concert, evident că se aşteaptă să audă melodiile cel puţin aşa cum sunau în varianta înregistrată.
Dacă nu se întâmplă asta, vor fi dezamăgiţi, iar noi i-am minţi, într-un fel… Le-am înşela aşteptările. Nu cred că are rost să te apuci să faci melodii dacă nu poţi să le şi susţii live. Avem datoria, întâi faţă de noi şi abia apoi faţă de public, să compunem şi să înregistrăm ceva cu care să putem să ne prezentăm în faţa oamenilor…
Acum încercăm să ne acomodăm, noii membri cu cei mai vechi, încât să ne aşezăm şi să începem să compunem. Avem deja şase piese noi.  O să tot compunem până o să stabilim că este momentul să ne băgăm în studio şi să înregistrăm. Abia atunci, vom alege cele mai bune piese şi vom scoate un nou album.
Adriana Toma : Aceiaşi critici care v-au ridicat în slăvi nu au rezistat tentaţiei să vă eticheteze: un avantgarde metal în stil Arcturus. Voi unde v-aţi încadra?
Damned Spirits ‘ Dance : Avantgarde metal, corect. Cât despre influenţele Arcturus care se simt în muzica noastră, ele există, dar asta nu ne transformă într-o trupă copie sau într-una tribut. Fiecare dintre noi ascultăm o serie diversă de stiluri, pe care apoi încercăm să le concentrăm în compoziţii care să sune ca noi şi nu ca altă trupă.
Da, avem influenţe de la Arcturus, dar uite, avem şi de la Massive Attack. Avem o identitate proprie tocmai pentru că fiecare membru al Damned Spirits’ Dance este unic. Iar acel aport unic este cel care face diferenţa…
Adriana Toma : Referitor la „modul vostru unic de a fi”, voci din public au apreciat că nu sunteţi îmbrăcaţi cu toţii în negru. Chiar aşa: de ce „nu purtaţi uniformă?

Damned Spirits ‘ Dance : Negru… Dacă ne-am îmbrăca cu toţii în negru, nu am fi cu nimic diferiţi faţă de alte trupe. Nu vrem să fim „speciali” cu tot dinadinsul… Dar nu putem să fim altfel decât noi înşine. Naturali, fireşti, umani. Dacă se întâmplă să spargem rândurile şi să ieşim în evidenţă, în mod pozitiv, desigur, nu putem decât să considerăm că este bine ce facem şi că ar trebui să continuăm.
Presupun că pe scenă sunteţi un pic altfel decât în viaţa de zi cu zi. Sau nu?
Evident că nu. Pe scenă suntem tot noi, în postura de muzicieni. Mulţi cred că dacă ar fi în locul celui de pe scenă, ar fi mai bun decât el. Dar asta nu înseamnă decât să copiezi un stil care nu-ţi aparţine şi să-l duci la cel mai înalt nivel al calităţii. Aportul tău este zero.
Adriana Toma : Fanii au înţeles, oare, asta?
Damned Spirits ‘ Dance : Dacă ne-au ascultat versurile cu atenţie, dacă ne-au luat ca pe o trupă formată din oameni diferiţi, cred că da. Nu în ultimul rând, vor înţelege mai bine dacă îşi vor urma propria cale. Ne vor înţelege mai bine pentru că asta facem şi noi: ne trăim propriile vieţi, nu pe ale altora, şi ne căutăm şi construim drumul!

Editor: Adriana Toma                                                                                                          Foto: Media Music

Intrunirea anuala a motociclistilor “Seth on Fire” ajunge la cea de-a 3-a editie.  Campingul “Eldorado” din Gilau gazda evenimentului, va oferi si in acest an participantilor , suprize , concursuri, spectacol, demonstratii si  seri de neuitat.

Program:

Vineri
Incepand cu orele 16.00 – Concursuri cu premii
- Baut bere- Mers incet- Tras de coarda pe folie- Skandenberg cu degetul
20.00 – Concerte:
- Metallust si  Jukebox

Sambata
Incepand cu orele 10.00 – Parada
14.30 – Concursuri cu premii :Baut bere (a la Seth)- Lupta pe cauciucuri- Baut bere- Trasul funiei- Taiat de lemne cu joagar- Concurs cu oua 19.00 – Extragerea castigatorului motocicletei
21.30 – Concerte : Dust n’Bones – Jorn
00.00 – Jonglerii cu foc
01.00 – Erotic show

Festivalul Delahoya este cel mai vechi festival de muzica electronica din tara, un deschizator de drumuri in ceea ce inseamna festivalele romanesti de acest gen.

Dupa 3 ani de desfasurare pe Aeroportul din Cluj-Napoca, festivalul s-a mutat pentru editia 2009 in Polus Center, noua locatie oferind festivalului noi perspective de desfasurare si de dezvoltare a acestuia.

Desfasurata in regim semi-open-air, editia 2009 a reusit sa ofere pentru prima data un show complet de sunet, lumina si efecte diverse care au colorat evenimentul, show gustat pe deplin de miile de oameni prezenti. Inca de la infiintare si pana in prezent, Delahoya a fost si a ramas in continuare un reper important al scenei electronice din Romania, un eveniment la care orice artist sau fan al genului isi doreste sa participe.

Simbol al miscarii electronice, parada este o manifestare a multimilor de fani, a exuberantei, a pasiunilor dezlantuite si a muzicii insotite de fluiere stridente.

Delahoya 2010 anul 14 va contine mai multe manifestari distincte, adresate atat fanilor muzicii electronice cat si publicului larg care ar intra astfel, poate pentru prima data, in contact cu miscarea muzicii electronice.

CUM?

* In primul rand cumparand bilete la CONCERTUL DE CARITATE care va avea loc in data de 20 mai 2010, ora 18.00 in sala de spectacole a Cercului Militar din Cluj-Napoca. Va fi un concert in care folk-ul clujean e din nou pus in valoare si chiar daca noi si artistii va com oferi concertul gratuit, banii adunati din vanzarea biletelor vor duce la indeplinirea obiectivului propus, asa ca va invitam sa veniti in numar cat mai mare. Detalii despre concert AICI.

Orice alte donatii in bani sau produse sunt binevenite

Formatia Keep Away a luat fiinta in martie 2008 la initiativa chitaristului Andrei Avram. Membrii fondatori ai trupei sunt: Avram Andrei (chitara), Ciba (voce), Alex Kormos (bas), Cristian Dolha (tobe). Dupa diverse schimbari de componenta, in septembrie 2008 se ajunge la formula actuala prin venirea lui Catalin Pop (chitara) si a lui Tudor Bilt (tobe). Formatia a sustinut concerte in majoritatea cluburilor in care se poate canta live in Cluj-Napoca. Stilul muzical adoptat este dificil de descris din cauza diferitelor influente aduse de catre cei patru membrii, fiecare provenind dintr-u climat muzical diferit, asadar se simt influente de la funk la metal si de la punk la alternative. La sfarsitul anului 2008 Keep Away inregistreaza prima piesa, “Thanks”, ulterior find inregistrate piesele “Ziua de Azi” si “GO!”.

Două expoziţii aparent diferite, realizate de acelaşi artist. Aleg să vă împărtăşesc câteva cuvinte despre cea care mi-a placut mai mult.

Expoziţia cu “televizoare” de la Muzeul de Artă, a lui Erno Bartha poate sta foarte bine sub genericul SUPER ANTI-COOL.  De ce? Simplu. Televizorul a devenit ceva COOL în viaţa noastră, un COOL banal. E cool să te uiţi la televizor, e şi mai cool să fii unul. Cuvântul anti însă descrie tocmai atitudinea ironică a artistului faţă de fenomenul de masa al televizorului.

Vă invit în continuare să degustaţi şi voi această minunată expoziţie, să vă bucuraţi, să rememoraţi dacă aţi văzut deja lucrările şi poate chiar să mergeţi să experimentaţi, dacă nu aţi făcut-o deja.

Editor & Foto : Roxana C. Pop

În zilele de 15 şi 16 Mai 2010, la Cluj, la Polus Center, a avut loc cea de-a 2 etapă a Campionatului European de Drift, King of Europe 2010. King of Europe este o competiţie automobilistică internaţională, cu participarea a peste 15 ţări, în care piloţi profesionişti îşi arată îndemânarea în arta derapajelor controlate.Aceştia se vor lupta pe parcursul a 8 etape din Europa, printre care şi aceasta din România – Cluj Napoca. Anul acesta, campionatul a debutat în Serbia, pe 8 Mai, cu o etapă la care au participat şi 7 piloţi din România.

Timișorenii a căror formație poartă numele unui film de Ingmar Bergman (Persona), au urcat aseară, 17 Mai pe scena clujeană, pentru a susține un concert incendiar. Persoanele pe nume Gaben (voce, chitară), Coco (bass), Horațiu (tobe) și Joy (chitară) s-au adunat în formație cândva prin 2003 și de atunci sunt o apariție constantă pe scena muzicală. Au participat la Bestival și au fost invitați în Budapesta la A38, Germania urmând pe listă în vară și cine știe poate și alte țări.

Albumul timișorenilor conține 10 piese, toate în engleză, și cu un sound ce te pune în mișcare. Se spune că ar canta un britpop, chiar dacă sunt români, poate și un indie și rock alernativ, părerile sunt împărțite dar pe băieți nu îi deranjează. Tot ce contează este ca “publicul să exploreze diferitele grade de bucurie și bună dispoziție prin muzica lor”. Și chiar se întâmplă! Concertul de aseară a fost ca un val de energie și bună dispoziție, Gaben debordând de entuziasm dar mai ales acaparând publicul cu zâmbetul său permanent. Cât despre public? Pai nici el nu s-a lasat mai prejos; a dansat și a cântat pe Honey-Bunny Blues, A Ride on Lovestreet, și s-a bucurat de noul cântec Lovers.

Iar ca seara să fie perfectă s-a încheiat pe ritmurile jazz – funk, ale celor de la The Others. Brașovenii: Acker Petra (Voce), Aron Ferencz (tobe), Munteanu Alexandru (Saxofon), Stoica Viktor (Chitară), Acker Michael (bas) și cateodată Mihnea Blidariu (tromapetă) de la Luna Amară, au un background de 5 ani, timp în care au reușit să se facă cunoscuți și apreciați. Au participat la numeroase festivaluri (Coke Live, Stufstock, Fanfest, Peninsula) și au urcat pe scenă împreună cu nume cunoscute ale industriei muzicale (Jean-Luc Ponty, Farfarello, Nguyen Le, Kora Jazz Trio, Superpunk, Moskovskaya, Luna Amara, Blazzaj, Vita de Vie, Kumm, Byron, Șuie Paparude, Mihai Margineanu). Au un ritm aparte, un sound destul de complex și o atitudine pozitivă, lucru care îi ajută foarte mult spunem noi. Iar dacă vreți să vă covingeți puteți să vedeți și voi la Apropo Tv unde au avut șansa să se facă cunoscuți.

Cum s-au prezentat brașovenii aseră? Exact cum ne închipuiam: au dansat împreună cu publicul pe un „sound psihedelic” și au umplut sala de bună dispoziție! Vocea Petrei împreună cu trompetele și saxofonul au fost apogeul. Prestația live a celor de la The Others a fost cu siguranță apreciată de publicul clujean și au dovedit încă odată că stiu să facă show.

Pe final vă spunem ca Spring Fest-ul a luat sfârșit, că lumea s-a simțit bine, că poate odată cu el se oprește și ploaia de primavară și o să lase locul unui alt festival, poate unul de vară, cine stie?!

Editor & Foto: Ioana Enescu

Vremea clar nu a ţinut cu organizatorii fest-ului de anul acesta, deoarece pe întreaga perioadă a desfăşurării lui a plouat făra milă. Cu toate acestea, pe principiul “ce e gratis, e bun” clujenii s-au adunat pe platoul Sălii Sporturilor pentru un mic, o bere şi un concert live. Deşi festivalul este conceput şi gândit pentru studenţimea din Cluj, aseară se vedea cu ochiul liber că organizatorii nu şi-au atins targetul, majoritatea celor prezenţi fiind fie tineri de liceu, fie oameni trecuţi cu bine de prima tinereţe. Din păcate, Campus Fest se transformă de la an la an într-un festival de “mici şi bere” cu un iz specific mioritic.

Concertul lui Smiley, programat la 10 seara, duminică, a electrizat atmosfera ploioasă şi i-a ridicat pe clujeni de la măsuţele ce musteau a bere. Într-o perioadă foarte scurtă, cântăreţul care se autointitulează Smiley (pe numele adevărat Andrei Tiberiu Maria) a trecut de la statutul de “band-member” din trupa Simplu la cel de vedetă autohtonă, de sine-stătătoare şi cu mult succes. Mai ales în rândul doamnelor şi domnişoarelor. Celebritatea sa s-a construit pe piese ca “ Preocupat cu gura ta”, “In lipsa mea” sau recentul hit “Plec pe Marte”, alături de Cheloo de la Paraziţii, hit-uri care au putut fi auzite şi aseară pe scena fest-ului.

Tot aseară, pe scena de la Sala Sporturilor au putut fi văzuţi live cei din Chilli Familli şi Trupa 21 şi au dansat cu mult nerv şi voie bună Moving Bodies, SSQ, Urban Giants şi Boemdance.

Editor&Foto: Ramona Costea

Luni, 17 mai, ora 21.00 – Bigudiuri, Regia Sorin Misiriantu
Miercuri, 19 mai, ora 21.00 – Shakespeare, I love you (Spectacol in limba engleza)
Luni, 24 mai, ora 21.00 – Edith Piaf, Regia Dan Chiorean
Miercuri, 26 mai, ora 21.00 – Richard al III – lea (Muzical, muzica de Tudor Runcanu)
Luni, 31 mai, ora 21.00 – Dragoste cu nabadai, Regia Sorin Misiriantu

Cine sunt ei? Vă spunem imediat! Povestea celor de la Oliver a început acum 5 ani, când după multe schimbări în cadrul membrilor, au rămas cei ce i-ați văzut aseară: Doru Puscașu – voce și chitară, Horia Gridan – bas, Mircea Moroianu – chitară, Razvan Rizea – tobe.

În 2008 au scos și un album, Poetry Pop, album ce conține 12 piese, cu titluri cât se poate de sugestive (Eu sunt corăbier, Nu mă-ntreba nimic, Bordel). Odată cu lansarea albumului a venit și momentul să arate publicului că nu le este frică să experimenteze, că au ceva de spus, că muzica lor emană energie, pasiune si că dacă „you’re confused about their lyrics, this might mean you understand them”. Zis și făcut, băieții au pornit șirul concertelor în țară: București, Timișoara, Arad, Cluj, Craiova, Vama Veche, Roșia Montană, Ploiești, Sf. Gheorghe.

O idee originală, spunem noi, a fost felul în care formația și-a făcut promovare, putem spune într-un mod neconvențional. În 2009  Oliver a lansat “Repetiții cu public”, repetiții la care publicul a fost prezent la ei acasă, în sala de repetiții. Clubul Suburbia din București, a fost gazda “Ultimei repetiții cu public” și totodată primei prezențe live a pieselor de pe noul album. (sursa metalhead).

Luna Mai a anului 2010 este o luna plină pentru Oliver, o lună în care baieții sunt în turneu prin țară, bifând pe hartă orașe precum Timișoara, Deva, Cluj, Constanța, București. Și pentru că au bifat deja Clujul, vă spunem doar că a fost un concert pe cinste, chiar dacă ploaia a cam speriat din fani, și sonorizarea nu a fost tocmai cum ne-am dorit. Cât despre muzica lor? Cu cât asculți mai mult, cu atât mai mult începe să îți placă, să te prindă, un rockl alternativ cu câteva influențe Muse și poate un pic de Luna Amară.

Oricum le urăm mult succes pe viitor și suntem siguri că o să auzim de Oliver din ce în ce mai des. Baftă baieți! Cât despre voi? Spring Fest continuă!

Editor & foto: Ioana Enescu

Şuie Paparude, format în 1993 în Club A din Bucureşti abordeazǎ un stil alternativ-new-wave. Iniţial constând din 5 membrii, formaţia rǎmâne în 1994 doar cu Mihai Dobre- basist şi Mihai Câmpianu-clape, ambii decizând sǎ abordeze un stil mai comercial, influenţat de artişti precum Laibach, Frontline Assembly şi Front 242. Şuie cântǎ la începutturile sale cu Timpuri Noi şi Studio Martin, alǎturi de care sunt consideraţi pionierii drum & bass-ului românesc.  In anul 1995 trupa se îmbogǎţeşte cu un membru DJ, scoate primul album şi primul videoclip pe piesa ,, Ajutor”. Incep numeroase concerte pe litoralul românesc. Dupǎ întreruperea colaborǎrii cu Dj Nicky4, Şuie se pregǎteşe de apariţia noului album, ,, Urban”, care cu ,, Incantaţie” conţine prima piesǎ dub din România şi în piesa ambientalǎ ,, Saturn” insereazǎ sunetul planetei. In acelaşi an, trupa începe turneul Future- Sound Tour, acesta asigurându-i primul loc în rândul genului electronic din ţarǎ. Un mare succes îl reprezintǎ momentul în care piesa ,,Ajutor” apare în anul 2001 pe coloana sonorǎ a filmului hollywoodian Inhabited.

Intre 2001 şi 2002 Şuie se aflǎ într-o pauzǎ de activitate, ambii artişti ocupându-se de cariera lor solo: în timp ce Mihai Câmpian scoate albumul Dub Free Romania, Mihai Dobre concerteazǎ prin ţarǎ sub numele de Haute Culture.

In 2002 Şuie revine, de data asta cu Junkyard şi Adi Despot, care colaboreazǎ la piesele din albumul care apare în aprilie 2003 şi se intituleazǎ ,,Atac la Persoane”. Marea senzaţie a fost videoclipul piesei ,, Scandal” de pe albumul ,,Scandalos”din anul 2004,  în urma cǎruia bǎrbaţi, femei şi copii protagonişti au fost tunşi chei în timpul filmǎrilor, fiind nevoiţi sǎ poarte aceastǎ frizurǎ şi dupǎ rularea videoclipului. Alte mari succese de pe acest album au fost piesa ,, Pentru inimi” şi ,,Armada verbalǎ“.

Cea mai mare onoare i se acordǎ trupei, când e invitatǎ pe 23 iunie 2006 pe Stadionul Lia Manoliu din Bucureşti pentru a cânta în deschiderea consacratei formaţii Depeche Mode în faţa a 40.000 de spectatori. Tot în vara anului 2006 Şuie concerteazǎ la festivalul rock de la Periam în deschiderea trupei punk Exploited, apoi la festivalul Peninsula -Târgu Mureş, în fata a peste 1000 de oameni în deschiderea lui Madox, Psure si Klaus Heavyweight Hill. In aceeaşi vara sînt chemaţi sǎ concerteze pentru a doua oarǎ în faţa a peste 20.000 de spectatori la Liberty Parade. In toamna lui 2006 Suie sunt  din nou invitaţi la cea de-a 6 ediţie a TMBASE din Timişoara, unde performeazǎ în deschiderea dj-ului britanic Ed 209.

In decembrie 2008 este lansat noul album, mult aşteptat ,, A fost odatǎ”. In vara lui 2008 artiştii participǎ la festivaluri open air, cântând alǎturi de nume mari precum Goldfrapp, Kraak&Smack, Adam Freeland, Stereo MC’ s şi N.O.H.A.

Pentru sfârşit trupa a rezervat publicului îndârjit sǎ stea pânǎ la final, piesa ,, Cea mai bunǎ zi”. Pe versurile ,, Stai ş-ascultǎ piesa asta şi-o sǎ vezi cǎ totu-i bine” artiştii i-au mulţumit din nou mulţimii clujene: ,, Sǎ ştiţi cǎ am avut atâta energie în seara asta, pentru cǎ voi ne-aţi dat-o prin prezenţa voastrǎ! Mulţumim cǎ aţi stat în ploaie tot concertul!  Nu ne vine sǎ credem!” a strigat Bean în microfon. ,, A fost foarte fain. Ne place sǎ cântǎm la festivaluri pentru cǎ e multǎ lume, e multǎ energie, dar ne plac şi concertele mai intime cu 100 de oameni. Acelea ne dau altfel de emoţii” a explicat Hautculture (Mihai Dobre).

Cu speranţa unei reveniri cât mai curânde pe scenele Clujului, studenţimea şi-a luat la revedere cum se cuvine de la trupǎ şi s-a îndreptat plouatǎ pânǎ în mǎdva oaselor, dar fericitǎ, cǎtre casǎ.

Editor & Foto: Denisa Seician